Corniţele

- Mieluşico, zice ieduţul, priveşte, mi-au ieşit corniţele?
        - Corniţele? În ce loc trebuie să-ţi crească?
        - În frunte, mieluşico. În frunte...
        - Nu văd nimic.
        - Te rog... pipăie cu copita! Simţi ceva?
        - Duţu! strigă speriată mieluşica. Ai două cucuie mari! Unde te-ai lovit atât de tare!?
        - Ura-a-a! Îmi cresc corniţele! Acestea nu sunt cucuie, sunt corniţe! Cântă:
        Am corniţe, am corniţe
        Mă voi apăra cu ele!
        Nu-i nimic că încă sunt
        Tare, tare mititele!
        Îmi vor creşte mari odată
        Şi pe Lup de bună seamă
        Îl străpung într-o clipită,
        De nimic nu-mi este teamă!
        - Duţu, mie când o să-mi crească corniţe?
        - Niciodată, mieluşico. Niciodată! Dacă te-ai fi născut berbecuţ, ar fi fost altceva...
        - Atunci... cine o să mă apere? Mi-e tare frică de lup, scânceşte mieluşica.
        - Aşteaptă până se va naşte un berbecuţ. El te va ocroti. Eu, de exemplu, numaidecât voi avea grijă de căpriţele mele...
        - Ieduţule, până se naşte, până creşte un berbecuţ, hainul de lup o să mă mănânce...
        - Vai, mieluşico, nu te întrista... Stai fără de grijă. Ştiu cine o să te apere, o linişteşte ieduţul.
        - Cine?
        - Maia! Maia e o fetiţă care are cârlionţi ca şi ai tăi. Doar că sunt un pic mai măşcaţi... Şi sunt de culoarea... soarelui. Până a nu veni tu pe lume, eu cu Maia în fiecare zi alergam pe imaş. Vei alerga împreună cu noi! Când e Maia alături nu ne paşte nici o primejdie!
        - Duţu, întreabă mieluşica, dar Maia... are corniţe?
        - Ce vorbeşti? Fetiţele au cosiţe, nu corniţe.
        - Şi cum o să ne apere de lupul cel rău?
        - Nu ştiu... Dar o să ne apere! Sunt convins!
        - Unde e Maia? Mi-e frică, nu încetează să scâncească mieluşica. Oricând ar putea să apară Lupul.
        - Luş, o asigură Duţu, Suru nu va îndrăzni să intre în curte.
        - De ce?
        - Fiindcă peste curte e stăpân moş Rex. Rex e un dulău cât un lup de mare, însă e blând ca un miel... Sau ca un ieduţ... Dar dacă trebuie, devine mai fioros decât Lupul!
        - Am înţeles... Ca să ne apere... şi Maia devine... mai fioroasă ca Lupul?
        - Luş, nu vorbi prostii... Ea e un înger. Iat-o că vine...
        Mieluşica o vede pentru prima dată pe Maia. Maia o ia în braţe, o sărută şi o strânge la piept. Mieluşicăi nu-i mai este teamă. Nu se mai gândeşte la corniţe.
        - Înainte de a pleca de acasă, zice Maia, o să vă leg câte un clopoţel. Dacă vă rătăciţi, o să aud clopoţelul şi imediat vă găsesc. Ţie Duţu, îţi voi lega un clopoţel de argint cu lentă albastră. Mieluşicăi - un clopoţel de aur cu lentă roşie. Şi acum - la drum!
        Dzing! Dzing! sună clopoţeii şi toţi trei aleargă spre imaş. Din urma lor vine gâsca cu şase bobocei. Încheie alaiul puiul lui Rex, căţelul Grivei.
        - Tra-la-la, tra-la-la, ce frumos e-afară!
        - Ga-ga-ga! Ga-ga-ga! Când e primăvară!
        - Dzing, dzing, dzing, dzing, dzing,dzing, mergem la plimbare,
        - Unde creşte, unde creşte iarba cea mai mare!
        - Ham, ham, ham! Ham, ham,ham!
        - Lup rău, fioros!
        - Nu-ndrăzni să ieşi din codru
        - Căci sunt curajos! cântă cât îl ţine gura Grivei şi mieluşica e fericită. Alături de prietenii săi e în siguranţă. Iar prietenii îi vor fi întotdeauna alături. Şi atunci? La ce-i mai trebuie corniţe?